Picture...

Printre poze mai vechi, cam de acum 2 ani, am gasit si poza asta. Cuvintele sunt de prisos. Parca e rupta dintr-o poveste...Asa arata frumusetea naturii imbinata cu mana omului...

Ultima carte citita : Numele trandafirului

Ieri am terminat cartea asta si pot sa spun ca e una dintre cartile mele preferate. E o poveste extraordinata de care nu ai cum sa te desparti pana nu ii afli finalul. Daca nu ati citit-o pana acum, va sfatuiesc s-o faceti. Merita!

Prietenie...

Aseara, venind spre casa, am trecut prin oras si am vazut niste copilasi foarte draguti, cred ca aveau 3-4 ani. Unii erau cu rolele, altii se jucau, dar cel mai mult m-a impresionat faptul ca erau impreuna. Poate se cunosteau, poate nu, dar erau impreuna. Radeau, nepasandu-le de nimic. Erau asa fericiti....noi nu mai stim sa fim asa, decat foarte rar. Aseara orasul era viu, lumea era prin parc, statea pe banci, se plimba, vorbea...Poate ca nici prietenii adevarati nu sunt asa. Ma gandesc uneori, ca daca sunt mici, copiii nu constientizeaza ce inseamna o prietenie. Dar, ei stiu mai bine decat adultii si tin mai mult la prietenii lor. Este intr-adevar de apreciat!

Liviu Hodor feat. Tara - Dream with you (Theo REMIX)

Dupa o pauza in care nu prea am mai scris pe blog numai despre muzica, o sa scriu azi. Am ascultat un remix care imi place foarte mult si merita sa-l ascultati si voi.

VA MULTUMESC!

Azi am primit din nou o veste rea...Cum spuneam in postul anterior, nicio zi nu e la fel ca aceea care a trecut...Inca un profesor foarte important pentru mine, va pleca de anul viitor din liceu. Asa o sa pierdem toti oamenii buni, pentru ca nu stim sa-i apreciem...Dar poate ca tristetea noastra e bucuria altora...Si eu ma gandeam ca anii de liceu vor fi ''perfecti'', vis care s-a spulberat intr-o secunda...Nu stiu daca citeste cineva gandurile pe care le astern aici, dar nu pot sa spun decat MULTUMESC enorm celor doua persoane care pleaca, poate nu neaparat ca ne-au predat, pentru ca asta inseamna ''profesor'', ci pentru ca ne-au aratat ce inseamna sa fi ''OM'', si ce inseamna sa fi alaturi de elevii tai si sa incerci sa-i faci si pe ei, ''oameni''. Poate ca pentru unii nu au insemnat nimic lunile astea alaturi de domnii profesori, dar ne-au invatat lucruri care nu se uita. Imi pare foarte rau ca pleaca, dar asta este dorinta dumnealor, si fiecare are dreptul asta. Si, din nou, noi suntem cei care ne facem rau, intentionat, sau nu, pentru ca facem parte din sistemul asta defect de invatamant.

Ieri...

Ieri a fost una din zilele in care m-am trezit optimista si cu zambetul pe buze. Nu aveam motive sa fiu asa fericita. Cred ca ''de vina'' a fost primavara. Au dat deja zambilele, dimineata se aud pasarele ciripind, vantul adie, iar soarele nu inceteaza sa straluceasca. Pana acum nu prea simteam nimic special, cand venea primavara, doar ca a venit vremea frumoasa. In schimb, in ziua asta am avut o stare de bine, si ieri, nimeni si nimic, nu a reusit sa ma indispuna.Lucrurile care ma enervau pana atunci, nu au mai insemnat nimic, am trecut peste ele foarte usor. Poate asa ar trebui sa fim cu totii in fiecare zi, mai ales acum cand totul e asa de  frumos. Parca toata lumea e altfel, toti sunt mai bucurosi. Nu stiu daca si voi ati simtit vreodata aceste lucruri, dar eu vreau sa mi se intample in fiecare zi. Fiind fericiti, asa vor fi si cei din jurul tau...Azi m-am trezit in gand, cu ideea ca ma voi simti la fel ca ieri, ceea ce nu stiu daca va fi posibil...
Tot ieri, mi s-a mai intamplat inca ceva: la una dintre ore, din nefericire, m-am lovit un pic mai rau la mana, dar acum sunt bine. Avem langa mine 3 colegi. M-au ajutat cand au vazut ce am patit, chiar imi spuneau ce sa fac ca sa-mi fie mai bine. Dupa aceea, au mai fost altii care m-au intrebat ce s-a intamplat. Chiar daca a fost un lucru rau, dar minor, m-a facut din nou sa-mi dau seama ce prieteni minunati am langa mine. De aceea, le multumesc ca-mi sunt alaturi mereu. Cred ca daca erau alti 3 colegi, ar fi facut la fel. Si nu spun asta doar de complezenta, ci chiar VA IUBESC!!!

Imoralitate...

Azi, din nefericire, am primit o veste rea. Unul dintre profesorii pe care ii indragesc, s-ar putea ca la anul sa plece. Poate ca toti va ganditi la o problema grava, care sa motiveze lucrul asta. Ei bine, nu. Nu vreau sa intru in detalii in legatura cu legea, pentru ca nu ma pricep, dar sunt in stare sa inteleg in ce consta, catusi de putin. Este vorba de noua lege a titularizarii. Bineinteles, ca nu zic de cel care a dat legea ca nu are rost. Dar poate ca marea problema a plecat de acolo, dar are un punct de oprire pt. a nu se termina rau. Domnul profesor de care vorbesc preda o materie pt. care nu se gasesc usor profesori. Nu il cunosc de mult timp, dar nici nu iti trebuie mult timp sa iti dai seama ca e un om extraordinar. Discuta cu noi probleme de viata, si multe lucruri, care ne pot ajuta si mai departe. Nu am cum sa va descriu ce simt, pt. ca e greu. Singurul lucru care ma revolta enorm e de ce nu am fost intrebati...La urma urmei, noi suntem cei care avem de suferit pe imoralitatea altora. Noi suntem cei care contam, pt. ca noi suntem ''scopul'' societatii. Pt. noi s-a creat scoala, pt. noi exista si postul de profesor...toate pt. noi. Dar, totul si nimic...Parerea noastra nu conteaza, noi trebuie sa facem ce ni se ordona. Intr-un stat democratic, oricine are voie sa-si spuna parerea, avem dreptul asta...Poate ca in unele situatii nu e chiar bine, dar in altele, chiar e nevoie de el. Sigur se gandesc: ''Decidem noi, ca pe ei nu-i intereseaza''. Cum poti sa faci lucrul asta, cand stii ca un cuvant de-al tau ar intrista zeci de elevi? Cum sa dai afara pe cineva, doar din simplul fapt ca vrei pe altcineva in locul ala? Poate ca dezamagirea mare nu e de ''sus'', de acolo de unde a venit legea, ci din scoala in care predai. Cea mai mare lovitura e sa stii ca oamenii pe care ii credeai alaturi, ti-au intors spatele. Un profesor, pe langa meseria pe care o are, e si OM. Dar, valorile morale sunt trecatoare...pleaca asa cum vin...NU se poate numi profesor acela care vine si preda 3 pagini de caiet, si nu explica, dupa care pleaca fara sa-i pese. Un profesor adevarat e cel care discuta cu elevii sai si alte probleme, care le este aproape, care ii sustine...Tocmai pe aceia ii eliminam din vietile noastre, pentru ca ne ameninta reputatia...Nu stiu daca se va schimba vreodata ceva in tara asta, dar situatia devine insuportabila si mult mai grea, pe zi ce trece...Dar, sper ca, cu ajutorul colegilor din liceu, sa  incercam sa facem ce putem pentru a schimba ''mecanismul'' asta nedrept. Sansele de a reusi sunt minime, dar macar stim ca am incercat...Lumea in care traim a luat-o razna si asa..Mai mult de-atat se poate? Ce simt eu acum: furie, revolta, ura, dezamagire...